Saint Vallach^[1]; Der Heilige Wallach^[2];  

 Sfântul Valah^[3]; Sveti Vlaho^[4]

• Millenial Catholic Church in Dubrovnik;
• Tausendjährige katholische Kirche in Dubrovnik;
• Biserică milenară catolică din Dubrovnik;
• Hiljadugodišnja katolička crkva u Dubrovniku.

ENGLISH

4,000 years ago, the words „Valac” and „Dac” belonged to the language spoken by ancestral Romanians. In Vedic mythology, the god „Daksha” (considered to be the god of love) was, along with the deity „Valac-Hilyah”, a symbol.

The etymology of some lexemes discovered in our archives (the fund of Sanskrit manuscripts) should be analyzed: ḍākinī दाकिनी (= Dachini). The book was written by a Romanian, and the author’s interest focused on reconfirming the ancestral identity of a biblical people which the Romanians are considered – a goal partially achieved by the discovery on Tibetan papyri of the mentions of the Dachinas – Dacian fighters from  ancient territories inhabited by the Romanians of old.

DEUTSCH

Vor 4.000 Jahren gehörten die Wörter „Valac” und „Dac” zur Sprache der rumänischen Vorfahren. In der vedischen Mythologie war der Gott „Daksha” (der Schöpfergott der Liebe) zusammen mit der Gottheit „Valac-Hilyah” ein Symbol. Die Etymologie einiger Lexeme, die in den Sanskrit-Manuskripten unserer Archive entdeckt wurden, sollte analysiert werden: ḍākinī दाकिनी (= Dachini).

Das Werk wurde von einem Rumänen verfasst, und das Interesse des Autors konzentrierte sich darauf die ursprüngliche Identität eines biblischen Volkes, als das die Rumänen betrachtet werden, erneut zu bestätigen – ein Ziel, das teilweise durch die Entdeckung der Erwähnungen der Dachinas auf tibetischen Papyri erreicht wurde – dakische Kämpferinnen aus den alten Gebieten, die von der damaligen Rumänen bewohnt wurden.

ROMÂNĂ

În urmă cu 4.000 de ani, cuvintele „Valac” şi „Dac” aparțineau limbii vorbite de Românii ancestrali. În mitologia vedică, zeul „Daksha” (zeul al genezei lumii dar și al amorului) era, alături de zeitatea „Valac-Hilyah”, un simbol. Ar trebui analizată și etimologia unor lexeme descoperite în manuscrisele sanscrite din arhivele noastre: ḍākinī डाकिनी (= Dachini).

Cartea fiind scrisă de un Român, demersurile autorului s-au focalizat pe reconfirmarea identității ancestrale a unui popor biblic, cum sunt considerați Românii – un țel atins parțial prin descoperirea pe papirusuri tibetane a mențiunilor despre Dachine – luptătoare dace de pe vechile teritorii populate de Românii de odinioară.

SRPSKI

Pre 4000 godina reči „Valak” i ”Dak” pripadale su jeziku kojim su govorili preci Rumuna. U vedskoj mitologiji bog „Daksha” (stvoritelj ljubavi) bio je zajedno sa božanstvom „Valak-Hilyah”, simbol. Treba analizirati etimologiju nekih leksema otkrivenih u sanskritskim rukopisima naših arhiva: ḍākinī दाकिनी (= Dakini). Budući da je ovo delo napisao Rumun, autorov interes bio je usmeren potvrđivanju identiteta predaka biblijskog naroda kakvim su smatrani Rumuni – cilj koji je delimično postignut otkrićem na tibetanskim papirusima beleški o Dakinama – dačanskih ratnica iz drevnog doba sa područja koja su nekada naseljavali Rumuni.

[1] Walachian doctor and bishop (+ 316 A.D.), sanctified by the Catholic Croats after the papal consecration

procedure at the Vatican and declared as protector of the Republic of Ragusa and the city of Dubrovnik in

972 AD, with the image engraved both on the seal of the republic and on the coins of the time;

[2] Wallachischer Arzt und Bischof (+ 316  n.Chr.), von den katholischen Kroaten nach dem päpstlichen

Weiheverfahren im Vatikan geheiligt und 972 n.Chr. als  Beschützer der  Republik Ragusa und der Stadt

Dubrovnik erklärt, mit dem Bildnis, das sowohl auf dem Siegel der Republik als auch auf den damaligen

Münzen eingraviert ist;

[3] Medic  și  episcop  Valah (+ 316 d.Hr.), sanctificat de Croații catolici după procedura sfințirii papei de la

Vatican și declarat în anul 972 d.Hr. ocrotitor al Republicii Ragusa și al orașului Dubrovnik, cu imaginea

gravată atât pe sigiliul republicii, cât și pe monedele timpului;

[4] Vlaški lekar i biskup (+ 316. n.e.), posvećen od hrvatskih katolika prema postupku papskog posvećenja u

Vatikanu i proglašen 972. g.  zaštitnik Dubrovačke Republike i grada Dubrovnika, sa slikom ugraviranom

kako na pečatu republike kao i na novcu tog vremena.