Descriere

Adnotari istorice

Anno Domini 1601. 

Io, Mihail-Viteazul[1]

•  Historical annotations;
•  Historische Anmerkungen;
•  Adnotări istorice;
•  Istorisjke napomene.

[1] An unknown Slavonic manuscript discovered at the Vienna War Archives (Kriegsarchiv Wien);

    Eine unbekannte slawische Handschrift, entdeckt im Kriegsarchiv Wien;

    Un manuscris slavon inedit descoperit la Arhivele de război din Viena (Kriegsarchiv Wien);

Nepoznati slovenski rukopis otkriven u Bečkom ratnom arhivu (Kriegsarchiv Vien).

ENGLISH  

Portrait and scenes of the battle of Călugăreni representing the killing of the voivode. Chromolithograph after the original painting by A. Resmerita, 1900, printed in Leipzig (former GDR). Framed, under glass.

Size of the chromolithography: 390 x 578 mm. Frame sizes: 500 x 700 mm.

Donated by the author to the MARIN OPRISAN Museum, Desa, Dolj.

Signature: BIRTA Archive, 37391/1900

DEUTSCH

Porträt und Szenen der Schlacht von Călugăreni, die die Ermordung des Woiwoden darstellen. Chromolithographie nach dem Originalgemälde von A. Resmerita, 1900, gedruckt in Leipzig (ehemalige DDR). Gerahmt, unter Glas. Abmessungen der Chromolithographie: 390 x 578 mm. Rahmenmaße: 500 x 700 mm.

Vom Autor gespendet an das MARIN OPRISAN Museum, Desa, Dolj.

Signatura: BIRTA-Archiv, 37391/1900.

ROMÂNĂ

Portret și scenele bătăliei de la Călugăreni reprezentând uciderea voievodului.

Cromolitografie după pictura originala a lui A. Resmerița, 1900, tipărită la Leipzig (fostă RDG). Înrămată, sub sticla.

Dimensiunile cromolitografiei: 390 x 578 mm. Dimensiuni ramă: 500 x 700 mm.

Donata de autor Muzeului MARIN OPRIȘAN, Desa, Dolj.

Signatura: Archiv BIRTA, 37391/1900

SRPSKI

Portret i scene bitke kod Kalugarenija koje predstavljaju ubistvo vojvode. Hromolitografija prema originalnoj slici A. Resmerita, 1900, štampana u Lajpcigu (bivša DDR). Uramljena, ispod stakla.

Dimenzije hromolitografije: 390 x 578 mm. Dimenzije rama: 500 x 700 mm.

Donacija autora Muzeju MARIN OPRIŠAN, Desa, Dolž.

Signatura: Arhiv BIRTA, 37391/1900.

ROMÂNĂ

Un manuscris inedit, descoperit în Arhivele de Război din Viena (Kriegsarchiv Wien), scris olograf în limba  sârbă  de  către  voievodul  Mihail-Viteazul/Vojvoda Mihajlo (cunoscut în istoriografia română drept Mihai Viteazul), ne obligă să reconsiderăm unele neadevăruri istorice referitoare la marele domnitor român.

Manuscrisul a  fost redactat  la Cașovia  (Košice, Slovacia  de  est) –  în  vecinătatea  graniței  cu Polonia, Ucraina și Ungaria, în anul 1601, data redactării fiind ilizibilă. Descifrarea se va efectua cu  ajutorul  specialiștilor  de  la  Universitatea  Berlin,  prin  aplicarea  unor  tehnici  speciale de recuperare a scrisului pierdut.

Documentul a fost redactat după data de 14 martie 1601 (data primirii în audiența a domnitorului român de către împăratul Rudolf al II-lea), pe drumul de întoarcere în țară.  Este arhivat într-unul din dulapurile depozitate pe o lungime totală de peste 50 km (circa 180.000 cutii de carton, 416.000 hărți și planuri, circa 300.000 de fotografii și 60.000 de volume ale Arhivei de război din Viena.

Uriașul fond al Arhivelor Statului din Republica Austria este deservit de 12 angajați (Arhivele Naționale ale României dispun de 714 salariați), motiv pentru care accesul la diversele acte și mai ales depistarea unor documente importante devine un fel de misiune imposibilă[1].

Cuvinte cheie: Azem Ibrahim-Pasha, Basta, Birta, Casovia, Mihail-Viteazul, Rudolf al II-lea, Campia Turzii

Despre Mihail-Viteazul s-au păstrat destul de puține documente olografe, ultimul, specificat în Documenta Historica Romaniae (v. Literatura) fiind Uricul[2] redactat la Alba Iulia în limba sârbă chirilică, la data de 17 august 1600, data după care Mihail-Viteazul, domn al Țării Românești, Ardealului și Moldovei intră în declin, fiind ucis un an mai târziu (9/19 august 1601).

Istoriografii consideră că Mihail-Viteazul a fost susținut  militar de austrieci, însă faptele consemnate în prezentul document scris olograf de domnitorul român în limba sârbă, contrazic acest lucru:

1. Redactarea scrisorii a fost făcută de Mihail-Viteazul în localitatea Cașovia din Slovacia, pe drumul de întoarcere spre țară, trei sau patru zile după audiența acordată domnitorului român la Praga de împăratul Rudolf al II-lea. Calculul este făcut pe considerentul componenței unei cete de circa 40 de ostași-însoțitori, la care se adaugă și un grup de aprox. 50 călăreți puși la dispoziția domnitorului român de către împăratul Rudolf al II-lea. Calculând astfel, în aprox. o săptămână putea fi parcursă distanța terestră de circa 600 km care desparte Praga de Cașovia[3].

2. Promisiunile lui Rudolf al II-lea în privință ajutorului solicitat de Mihail-Viteazul nu au fost satisfăcătoare, motiv pentru care acesta s-a adresat la Înalta Poartă, cerând ajutor militar Otomanilor.

Briliantul document se află depozitat la Arhivele Statului din Viena, departamentul Turcica Varia, perioadă istorica 1521-1600, fasc. Turcica 116 (signatura inițială), fiind păstrat împreună cu alte 5 scrisori slavone referitoare la evenimentele din  Serbia și Ungro-Vlahia[4] (arhivate astăzi sub signatura „Karton 226 der Staatenabteilung Türkei I).

În prezent purtăm negocieri cu Guvernul Austriei pentru a forța obținerea permisiunii de conspectare a documentului original depozitat la Arhivele de Război din Viena. Autoritățile austriece sunt  reticente la accesul străinilor în vederea studierii unor documente care, într-un fel sau altul, ar putea aduce atingerea morală a marelui imperiu austriac și implicit intinarea memoriei unuia dintre monștrii sacri ai istoriei europene (pentru noi, Românii, aceștia este bine să rămână doar MONȘTRII).

Mihail-Viteazul – unul dintre cei mai viteji domnitori români – a fost ucis mișelește în apropiere de Câmpia Turzii, din ordinul generalului italian de origine albaneză, Giorgio Basta, un mercenar angajat de împăratul Rudolf al II-lea pe post de comandant al forțelor armate habsburgice în perioadă războaielor antiotomane purtate de Sfântul Imperiu Roman (anii 1591-1606).

Istoriografii români susțin, fără excepție, că domnitorul român Mihail-Viteazul a rămas fidel până la moarte jurământului dat în față împăratului Rudolf al II-lea, ceea ce, prin prismă acestui manuscris, redactat olograf de chiar domnitorul român, nu corespunde realității.

Documentul, deși pare a aduce pierderi de imagine lui Mihail-Viteazul, în acea perioadă vasal al împăratului austriac, scopul său fiind să redobândească tronul Țării Românești și al Moldovei cu ajutorul a­­­­­­rmatelor reunite româno-austriece, demonstrează de fapt o tactică modernă de luptă a Românilor, chiar dacă gestul diplomatic de excepție al lui Mihail-Viteazul a fost plătit cu viață.

Prin această scrisoare trimisă de Mihail-Viteazul (semnată Mihajlo Vojvoda) vizirului turc Azem Ibrahim-pașa, domnitorul român a încercat să obțină o concordie de vasalitate cu Imperiul Otoman, promițând în depeșă adresată sultanului, care trebuia să-i fie înmânată de Azem Ibrahim-pașa că în schimbul ajutorului armat, cele trei țări române vor redeveni vasale Porții Otomane.

Nemulțumirile Românilor față de falsitatea și „îmbrățișarea de fier” a Austriecilor este prezentă și în alte manuscrise românești din arhiva noastră[1].

În acest context îl vom  parafraza pe Iosip Broz Tito, redând o discuție purtată de autor[2] la Belgrad în anul 1971, cu ocazia pregătirii întâlnirii bilaterale Nicolae Ceaușescu-Josip Broz Tito (eșuată pe palierul protocolului de stat[3]), marele conducător și politician referindu-se cu această ocazie la situații similare – „gušeći bratski zagrljaj” (= îmbrățișare frățească de fier).

Depeșa secretă trimisă Porții Otomane de Mihail-Viteazul a fost dusă într-un săculeț de mătase roșie, de formă alungită, care permitea ca manuscrisul să poată fi ușor întrodus și cusut în interiorul mantalei solului, fără a fi observat și descoperit în cazul unei inspecții vizuale sumare. Săculețul de păstrare era prevăzut cu inscripția:

Сїе кнга да се да на рꙋка Азем Ибраим паши, везерꙋ и сердарꙋ всех западним странам

(= Această scrisoare se va înmâna personal pașei Azem Ibrahim, dregătorul[4] și comandantul forțelor armate din toate țările de vest).

Nu știm dacă solul care care a preluat depeșa secretă de la domnitorul român a fost surprins pe drum de autoritățile austriece sau a schimbat tabere din convingeri politice.  Fără doar și poate, scrisoarea secretă a lui Mihail-Viteazul punea în pericol stabilitatea Sfântului Imperiu Roman, deoarece curajul extraodinar al Românilor și importanță lor geo-strategică în această partea a Europei erau apreciate dar și temute de împăratul Rudolf al II-lea, dar și de predecesorii săi – Ladislau Postumul[5] încă din anul 1457 (v. procedura în situații similare[6]).

[1] Birta 17, p. 41, 262, 351.

[2] În acea perioadă autorul era angajat în funcție de referent special al Camerei Federale a RSFI – fără acordul statului român, respectiv al ODCD (= Oficiul  pentru Deservirea Corpului Diplomatic), în ciudă unei orespondențe asidue a ambelor părți.

[3] Aflat la vârstă de 80 de ani, președintele iugoslav a propus ca procedurile protocolare de primire a omologului său român să nu înceapă de la aeroportul  din Belgrad, acesta urmând să fie așteptat și primit la reședința oficială, ceea ce dictatorul român a refuzat.

[4] Astăzi sinonim cu funcția unui prim-ministru.

[5] Birta, Afurisania, p.76, 145, 161, 407 etc.

[6] V. și Arhivele BIRTA, Sentința de condamnare la moarte a banditului Francesco Miani (il Moro).

Sumarul manuscrisului:

În anul 1601 voievodul valah Mihail-Viteazul i se adresează marelui vizir Azem Ibrahim-pașa, promițând că va fi loial sultanului, în schimbul credinței rugând să-i fie salvat fiul și soția, ținuți ostatici de Ungurii ardeleni.

Textul este redactat în stilul de scriere a redacției sârbești (nu a celei medio-bulgare, uzuale în acea perioadă).

ROMÂNĂ

„Luminatului și atotputernicului, de Dumnezeu respectatului și cu mari daruri cadorisitului și slăvitului, a Dumnezeului nostru marea speranță.

Marelui vizir Azem Ibrahim, pașa și serdar peste toate țările de vest și peste țările cinstitului și luminatului sultan Çelebi Mehmet cel mare, împăratul împăraților de est și de vest. Transmitem domniei tale viață lungă și sănătate de la Dumnezeul care a creat cerul și pământul, iar de la mine, robul și slujitorul domniei tale, închinăciuni smerite ție, mare domnitor, căci mă rog la Dumnezeu ziua și noaptea pentru sănătatea domniei tale.

Îți aduc la cunoștință că în urmă cu ceva timp, din mila răposatului împărat, sultanul Murat s-a milostivit acordând domniei mele sceptrul Țării Românești, eu fiind robul și slugă credincioasă a domniei sale.

Dar unii dintre dușmanii împărăției tale, Ungurii ardeleni împreună cu Nemții, zămislind și sădind în inimile lor toate prefăcătoriile și vicleșugurile, au dorit să mă facă dușman al cinsititului împărat, așa cum sunt și ei. Și au atacat cu armatele lor domnia mea și pământurile domniei mele, făcând în așa fel  încât să devin de nevoie dușmanul cinstitului împărat, eu neprimind niciun ajutor de afară.

COMANDAȚI Transcrierea, transliterarea și traducerea completă a textului

ENGLISH

SUMMARY

This paper presents a new manuscript discovered by us in the Viennese military archives. Handwritten in Serbian by the voivode Mihail-Viteazul (Vojvoda Mihajlo), known in Romanian historiography as Mihail-Viteazul, forces us to reconsider some historical aspects of the great Romanian ruler.

The manuscript was written in Kashovia (Košice, eastern Slovakia) – near the border with Poland, Ukraine and Hungary. in 1601, the exact date of writing being illegible. The document was drafted after March 14, 1601, the date on which the Romanian ruler was received in audience by Emperor Rudolf II.

Although historians consider that Mihail-Viteazul was supported militarily by the Austrians, the facts recorded in this last preserved document of the Romanian ruler, contradict this:

1. The letter was written in the town of Kashovia in Slovakia, on the way back of Mihail-Viteazul to the country, three or four days after the meeting with Rudolf II in Vienna. The calculation is made considering the composition of a group of about 40 soldiers-companions, to which is added a group of approx. 50 horsemen put on disposal to the Romanian ruler by the Austrian emperor. In this way, in three or four days, it was possible to cover a distance of about 400 km that separates Vienna from Kashovia;
2. The promises of Rudolf II were not satisfactory for Mihail-Viteazul, reason to address to the Ottomans, asking for military help.

This brilliant document is deposited in the State Archives of Vienna (Kriegsarchiv Wien), Turcica Varia fond, historical period 1521-1600, fascicle 116, preserved together with 5 another Slavonic letters,  refering to the events in Serbia and Ungro-Wallachia. Mihail-Viteazul – one of the bravest Romanian rulers – was brutally killed near Turda Valley, by order of the Italian general, Giorgio Basta, a mercenary hired by Emperor Rudolf II as commander of the Habsburg armed forces in the anti-Ottoman wars waged by the Holy Roman Empire during the years 1591-1606.

Romanian historians claim, without exception, that the Roman ruler Mihail-Viteazul remained faithful until his death to the oath given before Emperor Rudolf II, which, through the prism of this manuscript, written in handwriting by the Romanian ruler, does not correspond to the truth. The document, although it seems to bring loss of image to Mihail-Viteazul, who was fighting at that time as a vassal of the Austrian emperor, his aim being, as aided by the reunited Romanian-Austrian armies to regain the throne of Wallachia and Moldova, actually demonstrates a Romanians’ fighting tactics, the exceptional diplomatic gesture that Mihail-Viteazul paid with his life.

Through this letter sent by Mihail-Viteazul (Mihajlo Vojvoda) to the Turkish vizier Azem Ibrahim-Pasha, the Romanian ruler tried to obtain a vassal concord with the Ottoman Empire, promising the sultan to become a vassal in return for armed aid.

The secret cover was discovered in an elongated red silk bag, which allowed the manuscript to be easily inserted and sewn inside the mantle of the ground, without being noticed or discovered in the case of a brief visual inspection, with the inscription on the outside: This letter will be handed personally to Pasha Azem Ibrahim, Prime Minister and Commander-in-chief of the armed forces in all western countries.

Key words: Azem Ibrahim-Pasha, Basta, Birta, Kashovia, Mihail  the Brave, Rudolf II, Turda Valley