Descriere

EX VERSIONE LATINA

Pag. 2.

„Noi, Ladislav, prin harul lui Dumnezeu regele Ungariei, Boemiei, Dalmației, etc., ducele Austriei și Știriei, conte de Moravia etc. aducem la cunoștința celor implicați,  ca răspuns la cererea umilă și ferventă a supușilor noștri Mihai Dees din Tömös[1] și Ștefan, fiul lui Sisman din Beziaș[2] adresată majestății noastre, transmisă în nume propriu și în numele tuturor nobilibililor și primarilor, precum și în numele Valahilor din districtele Lugoj, Sebeș, Băile Herculane, Almăj, Carașova, Berzovia, Comiat[3]  și Ilidia. Pe de altă parte, având în vedere loialitatea și prețuirea serviciilor credincioase ale tuturor acestor nobili, primari și Valahi, care i-au făcut recunoscători și cordiali nu doar pe predecesorii noștri, regii Ungariei, ci și pe noi.

Având în vedere că ei se află la frontiera cu țara noastră, protejând Dunărea de atacurile frecvente ale Turcilor, care au devastat țara noastră în această regiune cu impunitate, sau au răpit rezidenții țării noastre, luându-i ca sclavi, fără a ține cont de sex și vârstă, fără teama de a provoca populației pagube groaznice, inconveniențe și răniri; drept recunoștință, dorim să le oferim acestor Valahi și primari privilegii, indiferent de libertățile, prerogativele și drepturile încorporate în acest document cuvânt cu cuvânt, ei primind aceleași condiții, sarcini și servicii cu care au fost acestea întocmite și executate de predecesorii noștri, regii Ungariei, cu permisiunea de a afirma că acești nobili Valahi și primari, dar și ceilalți Valahi din zilele noastre și din cele viitoare, ca prin autoritatea noastră regală să le garantăm și să le întărim pentru totdeauna, și le promitem tuturor, indiferent dacă sunt minori sau adulți, că vor continua să beneficieze și să se bucure de toate aceste libertăți, prerogative și drepturi. Mai mult, pentru ca acești nobili Valahi și primari să-și poată consolida unitatea, întru apărarea noastră și a țării noastre, și anume protecția Dunării, am decis ca de acum încolo să acordăm unui străin o donație ce va consta dintr-un teritoriu sau o localitate situată în cele 8 districte menționate, doar dacă prin serviciile sale va fi demn de acest lucru. Și nu vom separa aceste 8 districte unul de celălalt, și nu vom dona niciunul dintre ele, ci mai degrabă le vom ține unite, așa cum au făcut-o regii precedenți, strămoșii sfintei noastre coroane.

Așadar, districtul Comiat, care a fost acordat de cel mai ilustru prinț Sigismund, împăratul roman și regele Ungariei etc. iubitului nostru bunic Iancu de Hunedoara, guvernatorul țării noastre, Ungaria, pe care îl răscumpărăm împreună cu locuitorii săi, reintegrându-l în celelalte șapte districte; în continuare, decidem ca districtul

PUTEȚI COMANDA TRADUCEREA COMPLETĂ A MANUSCRISULUI în limbile engleză, germană, română și sârbă/croată

[1] Astăzi Felső-Tömös, Timișu de Sus.

[2] Probabil Buziaș (între Reșița și Timișoara), dar și Baziaș  (în Valea Dunării, la Moldova Veche).

[3] Chiar prima mențiune documentară a așezării Komjat (Comiat). În anul 1547 așezarea aparținea comitatului

Arad. La acea vreme, așezarea era formată din Dolni Komjat (Comiatul de Jos) și Gorni Komjat (Comiatul

de Sus). Din 1718 (după Pacea de la Passarowitz), Banatul a devenit domeniu al coroanei habsburgice și,

astfel, Komjat (Comiat) a fost considerat  ca parte a Banatului Timișoarei.

Notă pag. 6

Scris dă mine iguminu Aleksandru în sf. mînăstire sf. Gheorghe în Caransăbeș întocma prăcum este la Bănie și întărit dă măria sa Banul și l-am dat fratelui meu Lațcu prîntu proțăsu lui cu Ielimir astăzi la Adormiria Maici Domnului ani нї    (= 7018). (= Copiat de mine, starețul Alexandru, la Mănăstirea Sf. Gheorghe din Caransebeș după originalul arhivat la Bănie (= Craiova) și autentificat de Măria Sa, banul. Act înmânat astăzi, la Adormirea Maicii Domnului a anului 1510 fratelui meu Lațcu, pentru a-l depune la Comisia rogatorie de la Viena în cauza judiciară Ielimir/ Lațcu. Văzut: Mihael Paxi, Banul de Caransebeș și Lugoj, anul 1510).

Vide: Michael Paksi, Banus Caransebensis et Logosiensis A.D. MDX

(= Anno Domini 1510).