Descriere

Papirus

Summary

The aforementioned paragraph deals with the way of speech. It states that the speech can be classified in two categories, hard and soft. If we can avoid saying one harsh word to others for a second, we may live 100 years happily.

With the pleasing words, both the listeners and the speakers will have a peaceful state of mind.

Thus, it is important that we choose soft-spoken methods over rude and harsh ones.

Zusammenfassung

Der vorgenannte Absatz befasst sich mit der Art und Weise, wie man redet. Hier kommt zum Ausdruck, dass die Sprache in zwei Kategorien eingeteilt werden kann, hart und weich.

Wenn wir nur für eine Sekunde vermeiden können, ein hartes Wort zu anderen zu sagen, können wir 100 Jahre glücklich leben. Mit den angenehmen Worten werden sowohl die Zuhörer als auch die Sprecher einen friedlichen Geisteszustand haben. Daher ist es wichtig, dass wir die sanft gesprochene Methode der unhöflichen und harten vorziehen.

Rezumat

Paragraful de mai sus este, de fapt, o exegeză a modului cum ne adresăm. El împarte vorbirea în două categorii: cea cu tonul ridicat și cea cumpătată. Dacă vom reuși pentru câteva momente să ne debarasăm de limbajul tăios adresat semenilor noștri, am putea fi fericiți pentru următorii o sută de ani. La auzul cuvintelor plăcute, atât vorbitorii cât și ascultătorii beneficiază de liniște spirituală. Este deci important să preferăm o adresare mai ponderată, în detrimentul celei aspre, tăioase.

Sažetak 

Gore navedeni odlomak se bavi načinom govora. U njemu se navodi da govor može biti podeljen u dve kategorije, tvrdi i meki govor. Ako za sekundu možemo izbeći da uputimo jednu oštru reč drugim ljudima, mogli bismo živeti srećno 100 godina. Uz ugodne reči, i slušaoci i govornici će imati mirno stanje duha. Dakle, važno je da izaberemo metod mekog, umesto grubog i oštrog govora.

[1]  Songtsen Gampo (Tibetan: Songtsän Gampo སྲོང་བཙན་སྒམ་པོ, Wylie: Srong-btsan sgam po; 569–649? /605-649), was the 33rd Tibetan king and founder of the Tibetan Empire, also Songzan Ganbu (Chinese:  松贊干布; pinyin: Sōngzàn Gānbù), and is traditionally credited with the introduction of Buddhism to Tibet, influenced by his Indian Dynasty (Licchavi) – Nepali and Chinese queens, as well as being the unifier of what were previously several Tibetan kingdoms. He is also regarded as responsible for the creation of the Tibetan alphabet and therefore the establishment of Classical Tibetan, the language spoken in his region at the time, as the literary language of Tibet.

[2] The Drukpa lineage (Dzongkha: འབྲུག་པ་བཀའ་བརྒྱུད), or simply Drukpa, sometimes called either Dugpa or „Red Hat sect” in older sources, is a branch of the Kagyu school of Tibetan Buddhism. The Kagyu school is one of the Sarma or „New Translations” schools of Tibetan Buddhism.

[3] Songtsen Gampo (tib. Songtsän Gampo སྲོང་བཙན་སྒམ་པོ་, Wylie: Srong-btsan sgam-po, 569-649? /605-649? war der Gründer des tibetischen Reiches (tibetisch: Bod; chinesisch: 吐蕃, Tubo/Tufan), der dreiunddreißigste Herrscher der Dynastie. Chinesische Aufzeichnungen schreiben ihm als ‘Sōngzàngānbù’ (鬆贊干布) oder ‘Qìzōnglòngzàn’ (棄宗弄贊) die Einführung des Buddhismus in Tibet zu , unter dem Einfluss seiner indischen (Licchavi) Dynastie – nepalesische und chinesische Königinnen und bezeichnen ihn als den Vereiniger von der einst mehreren tibetischen Königreichen. Er wird auch als Begründer des tibetischen Alphabets angesehen und somit verantwortlich für das klassische Tibetisch, der in der Region gesprochenen Sprache als Schriftsprache in Tibet.

[4] Die Drukpa-Linie (Dzongkha: འབྲུག་པ་བཀའ་བརྒྱུད) oder einfach Drukpa, in älteren Quellen manchmal entweder Dugpa oder „Rothut Sekte” genannt, ist ein Zweig der Kagyü-Schule des tibetischen Buddhismus. Die Kagyü-Schule ist eine der Sarma- oder „Neuübersetzungs”-Schulen des tibetischen Buddhismus.

[5] Songtsen Gampo (tib. Songtsän Gampo སྲོང་བཙན་སྒམ་པོ་, Wylie: Srong-btsan sgam-po, 569-649?/605-649? a fost întemeietorul Imperiului Tibetan (tibetană: Bod; chineză: 吐蕃, Tubo/Tufan), cf tradiției, cel de-al treizeci și treilea domnitor al dinastiei. Însemnările chinezești îl notează ‘Sōngzàngānbù’ (鬆贊干布) sau ‘Qìzōnglòngzàn’ (棄宗弄贊). Tradiția îi atribuie întroducerea budismului în Tibet, sub influența dinastiei sale indiene (Licchavi) – a reginelor nepaleze și chineze, precum și a statutului de unificator a ceea ce au fost odinioară câteva regate tibetane. I se mai atribuie și meritul creerii alfabetului tibetan și în acest fel formarea limbii tibetane, vorbite în timpul său, drept limba literară în Tibet.

[6] Dinastia Drukpa (Dzongkha: འབྲུག་པ་བཀའ་བརྒྱུད), sau pur și simplu Drukpa, denumită în vechile scrieri și Dugpa sau „Secta pălăriilor roșii”, este ramura școlii kagju a budismului tibetan. Kagju este una din „sarma” (cu sensul

„Traduceri noi”) a școlilor budismului tibetan.

[7] Songtsen Gampo (tibetanski: Songtsän Gampo སྲོང་བཙན་སྒམ་པོ་, Wylie: Srong-btsan sgam-po, 569-649?/605-649? bio je osnivač Tibetanskog carstva (tibetanski: Bod; kineski: 吐蕃, Tubo/Tufan), koji je po tradiciji bio trideset treći vladar svoje dinastije. U kineskim zapisima mu se ime navodi kao ‘Sōngzàngānbù’ (鬆贊干布) ili ‘Qìzōnglòngzàn’ (棄宗弄贊). Tradicija mu pripisuje uvođenje budizma u Tibet, pod uticajem njegove indijske dinastije (Licchavi) – nepalskih i kineskih kraljica, kao i status ujedinitelja onoga što je prethodno bilo nekoliko tibetanskih kraljevstava. On se takođe smatra zaslužnim za stvaranje tibetanske azbuke i samim tim uspostavljanje klasičnog tibetanskog jezika, koji se u to vreme govorio u njegovoj oblasti, kao književnog jezika Tibeta.

[8] Dinastija Drukpa (Dzongkha: འབྲུག་པ་བཀའ་བརྒྱུད), ili jednostavno Drukpa, koja se u starijim izvorima ponekad naziva Dugpa ili „sekta crvenih šešira”, ogranak je kagju škole tibetanskog budizma. Kagju je jedna od „sarma” (u značenju „Novi prevodi”) škola tibetanskog budizma.

[9] Dāha (दाह): – A Sanskrit technical term that refers to the color of the skin, describing a „burning sensation”, and is used throughout Āyurvedic literature such as the Caraka-saṃhitā and the Suśruta-saṃhitā. Dāha is a symptom (rūpa) which is assumed to arise from pitta-doṣa (spoiled pitta).

[10] Dāha (दाह): – technischer Sanskrit-Begriff, der sich auf die Farbe der Haut bezieht, die das „brennende Gefühl” erzeugt, verwendet in der ayurvedischen Literatur wie Caraka-saṃhitā und Susruta-saṃhitā. Dāha stellt ein Symptom (rūpa) dar, von dem angenommen wird, dass es aus Pitta-Doṣa (verdorbenem Pitta) entsteht.

[11] Dāha (दाह) – expresie tehnică din sanscrită, cu referire la culoarea pielii, care creează „sentimentul de ardere”, folosită în literatură aiurvedă, cum este Caraka-saṃhitā și Susruta-saṃhitā. Dāha reprezintă un simptom (rūpa), despre care se crede că ar proveni din pitta-doṣa (pită stricată).

[12] Dāha (दाह): – tehnički izraz na sanskritu, koji se odnosi na boju kože koja izaziva „osećaj peckanja”, a koristi se u ajurvedskoj literaturi, poput Caraka-saṃhitā i Susruta-saṃhitā. Dāha je simptom (rūpa) za koji se smatra da nastaje usled pitta-doṣa (pogoršanog stanja pitte).