Descriere

Pergament Omilii la Evanghelii

Signatura: 177/542-604 C.E. Homilia XXXVII. Verso.

ENGLISH

Gregorius Magnus, Homilies in the Gospels, 2, Homily XXXVII.

as an… intention, bears the cross, but refuses to follow the Lord. But since the sublime commands have been given, the preparation of a sublimity yet to be built is further appended when it is said: whoever of you intends to build a tower without sitting down and calculating the necessary costs, whether he will use it to not complete the construction so that after laying the foundation he cannot finish it, and all who see this begin to mock him: why did this man start building and could not finish it? Whatever we do, we must precede it with the pursuit of consideration.

See, according to the voice of truth, whoever builds a tower prepares the cost of building it beforehand. So, if we want to build the Tower of Submission, we must first prepare for the calamity of this century. For the difference between the earthly and heavenly edifices is that the earthly edifice is built by raising money for expenses, but the heavenly edifice is built by distributing money. For the first, we have the cost of piling up what we don’t have, but for the other we have the cost of leaving behind what we had.

 The rich man who had a lot of possessions and asked the master like this could not dispose of these expenses: good master, what shall I possess in my eternal life? Hearing the advice to leave everything, he went away sad, and the larger his outer possessions became, the more narrowed in mind he was.

But since in this life he loved money for sublimity, he did not want the expense of subservience when he went to his eternal home. It’s worth considering what is said: everyone who sees this begins to mock him for starting construction but failing to fortify it. For Paul’s words are: We have become a spectacle for the world, angels, and men. And in everything we do we must fathom our secret adversaries, who always hinder our activities, always rejoice in our mistakes.

In view of this, the Prophet says: My God, in you I trust. Don’t let me be put to shame. Don’t let my enemies laugh at me! For if we intend to do good and fail to be careful and vigilant about the wicked souls, we endure those very scoffers who can move us too evil. But because the preparation for the construction of a building is given, the resemblance of the smaller to the larger now dictates that by the smaller things the larger can be judged. Or what king will declare war on another king without first sitting down to consider whether he can attack the other with ten thousand when he comes against him with twenty thousand? Otherwise, he sends an embassy to ask what the peace terms are long before the other takes action.

One king meets another on horseback in battle, and when he decides he cannot win, he sends an embassy to inquire about the terms of the peace.

By these tears, then, must we hope for leniency that we have with our king in this dreadful trial, by which we have not come to judgment, but which by our weaker creation we are recognizable as the inferior? But perhaps we are already parting with the debts of bad work, avoiding all external evil; what do we choose to establish reason in our thinking? Since it is said that he comes with 20 thousand, and drawing against them with 10 thousand will hardly be enough. Because 10 thousand compared to 20 thousand is one to two. But when we make much progress, we hardly keep our outer activities correct.

For if the sensuality of the flesh is already torn away, he who is established in heart is not yet torn away. But he who wants to judge the outside also judges the inside, weighs both deeds and thoughts. So, if someone moves with an army twice as large against one half as large, he crushes us, who are hardly prepared for a single battle, in battle and in thought at the same time.

ROMANA

Gregorius Magnus, Omilii la Evanghelii, 2, Omilia XXXVII.

pe când o … intenție poate fi percepută de cel care poartă crucea, dar refuză să-L urmeze pe Domnul. Dar, de vreme ce poruncile sublime au fost date, pregătirea unei sublimități avute în vedere este luată în considerare atunci când se spune: Care dintre voi are în vedere să construiască un turn, fără să se așeze mai întâi și să socoteească în liniște costurile necesare și dacă dispune de mijloacele necesare pentru a finaliza construcția, ca nu cumva, după ce a pus temelia, să nu mai poată termina lucrarea începută, iar toți cei care vor vedea acest lucru să înceapă a-l batjocori: De ce a început acest om să construiască ceva ce nu a putut finaliza?

Orice acțiune avută în vedere trebuie precedată urmărind considerentele.

Vedeți dară, după glasul adevărului, cine vrea să construiască un turn va asigura mai întâi banii necesari construcției. Deci, dacă noi vrem să construim Templul Supunerii, trebuie mai întâi să anticipăm nenorocirile acestui secol.

Căci diferența dintre zidirea pământească și cea cerească este că edificiul pământesc este construit prin strângerea banilor de cheltuială, iar edificiul ceresc se construiește prin împărțirea banilor. Pentru primul caz, dispunem de fonduri, adunând tot ceea ce ne lipsește, însă pentru cel de-al doilea caz, vom avea banii doar dacă vom lăsa ceea ce am avut deja.

De aceste costuri nu a putut dispune acel bogătaș care, având averi multe, l-a întrebat astfel pe Judecător: Bunule judecător, ce voi poseda eu în viața veșnică?

Auzind sfatul de a lăsa tot ceea ce avea, a plecat trist și, cu cât averile sale deveneau mai mari, cu atât mai încețoșată-i era mintea. Din moment ce el, în această viață, aduna banii doar pentru propria-i măreție, nu dorea să facă efortul supunerii pentru ziua plecării sale la cele veșnice.

Merită deci să ținem seamă de cuvintele: Toți cei care văd acest lucru vor începe    să-l batjocorească pentru că a început construirea clădirii, dar nu a putut să o întărească.

Căci acestea sunt cuvintele lui Pavel: Așa am devenit noi un spectacol pentru lume, îngeri și oameni[1]. Și în tot ceea ce facem, trebuie să ne cunoaștem vrăjmașii ascunși, care ne îngreunează activitățile, mereu se bucură de greșelile noastre.

Referindu-se la acestea, profetul spune: În tine, Dumnezeul meu, mă încred.