Descriere

EX VERSIONE LATINA

Codex Latin 17226. In Abacuc Liber II Caput III 61-62

Codex Latin 17226. In Abacuc Liber II Caput III 61-62

[You will understand that … twelve rivers flow out of the para]dise of the Bible.

These rivers were hidden before the earth was moved and, being in the veins of the earth’s waters, they offered no drink to the thirsty. But after the whole world and earth had been shaken by the coming of Christ, they suddenly broke forth, and there it was accomplished: He put rivers in the wilderness, and springs in the dry, fertile ground in the salt water, out of the wickedness of those who dwelt there.

He put a desert in the swamps, dry ground in the springs: and he caused the hungry to dwell there, and they built a city to dwell in it.

For after the Lord came into our world, what is said in the Gospel was accomplished: „I came into this world for judgment”[1] (John 9:39, Luther 1912).

[1] For judgment I came into this world, that those who do not see may see, and those who see may become blind.

EXPLICAȚII – ROMÂNĂ

Cartea lui Habacuc sau Avacum, profetul înaintea lui Hristos, este cunoscută ca Profeția lui Habacuc, fiind scrisă în urmă cu 2600 de ani, mai precis între anii 612 și 588 î.Hr. Cartea conține profeții biblice, titlul fiind dat după numele autorului.

Redacția de scriere este ebraică (חבקוק/habaqqùq) în varianta de scriere Tanakh. Ca profet al Regatului Iudeii, Habakkuk a fost activ în mare parte la Ierusalim.

Cele 3 capitole din cartea găsită printre sulurile de la Marea Moartă conțin dialogul purtat de profet cu Dumnezeu, cu referiri speciale la răul necontrolat din acele timpuri, dar și cu oracolele profetului Habacuc.

Cartea începe cu frustrări și jelire, finalizându-se cu speranța că Dumnezeu va fi întotdeauna de partea omului credincios și bun.

Datarea scrierii cărții, deși dificilă, este posibilă datorită menționării Caldeenilor, care au repurtat o victorie de răsunet, ca rezultat al revoltei lor împotriva Asirienilor în anul 626 î.Hr. Unele mențiuni din carte, cum este identitatea „celor răi”, adică a Asirienilor, respectiv a „celor drepți”, adică a Iudeilor menționați în carte, o pot plasa chiar înaintea anului 612 î.Hr., anul prăbușirii Imperiului Asirian.

Pergamentul din arhivele noastre (dimensiuni 137 x 75 mm) conține un fragment al lui Ieronim[1], un învățat al culturii latine și grecești care a tradus Biblia din limbile greacă, ebraică și aramaică în latina vulgaris[2], comentând în acest fragment profețiile lui Habacuc. Ieronim, recunoscut ca Doctor al Bisericii, a fost sanctificat atât de Biserica Romano-Catolică, cât și de cea Ortodoxă.

Pe lângă traducerea Bibliei – a cărei valorificare s-a produs prin anul 373 d.Hr., ca efect al unei viziuni traumatice a Sf. Ieronim în somn, când, bolnav fiind, s-a visat stând în fața tronului Părintelui ceresc și flagelat de câțiva îngeri, scopul fiind renunțarea la studiile seculare ale popoarelor antice și dedicarea studierii Bibliei. După plecarea sa din Antiohia (Siria), Sf. Ieronim a realizat cu brio acest proiect.

În ultima perioadă a vieții sale (405-420 d.Hr.), Sf. Ieronim a continuat redactarea seriei de comentarii, întrerupte timp de șapte ani, când a definitivat și comentariile despre profetul Habacuc începute în anii 391-392 d.Hr.

Comentariile Sf. Ieronim sunt de relevanțe extrem de diferite, deoarece el le considera simple compilații, scopul său fiind interpretarea și comentarea învățăturilor acumulate de predecesorii înțelepți ai timpurilor vechi.

Unele dintre cele mai bune comentarii ale sale sunt despre Noul Testament, dar și cele referitoare la Vechiul Testament, printre ele fiind, alături de Isaia, Ieremia și Amos, comentariul despre profetul Habacuc.

OBJAŠNJENJA  SRPSKI

Knjiga Habakuka ili Avakuma, proroka pre Hrista, poznata je kao Habakukovo proročanstvo i napisana je pre 2600 godina, tačnije između 612. i 588. g. p.n.e.

Ona sadrži biblijska proročanstva. Naslov knjige dat je po imenu autora.

Pisana je na hebrejskom jeziku (חבקוק/habaqqùq u pismu Tanah).

Kao prorok Kraljevstva Judeja, Habakuk je delovao uglavnom u Jerusalimu.

Treće poglavlje knjige koja je pronađena među svicima sa Mrtvog mora sadrži prorokov dijalog sa Bogom, sa posebnim osvrtom na nekontrolisano zlo tog vremena, ali i proročanstva proroka Habakuka.

Knjiga počinje frustracijama i žalovanjem, a završava se nadom da će Bog uvek biti na strani vernog i dobrog čoveka.

Datiranje pisanja knjige, iako teško, moguće je zbog spominjanja Haldejaca, koji su izvojevali veliku pobedu kao rezultat pobune protiv Asiraca 626. g. p.n.e.

Neke opaske u knjizi, kao što je identitet „loših”, tj. Asiraca, odnosno „pravednika”, tj. Jevreja koji se spominju u ovom delu, mogu je smestiti čak i pre 612. g. p.n.e. – godine propasti asirskog carstva.

Pergament pohranjen u našem arhivu (Veličina: 137 x 75 mm) sadrži odlomak napisan od Jeronima[3], poznavaoca latinske i grčke kulture, koji je preveo Bibliju sa grčkog, hebrejskog i aramejskog na vulgarni latinski,[4] komentarišući u ovom odlomku Habakukova proročanstva.

Sv. Jeronim je priznat za crkvenog prosvetitelja i on je osvešten kako od rimokatoličke tako i od pravoslavne crkve.

Osim prevoda Biblije – čije se vrednovanje obavilo 373. g. kao posledica traumatične vizije ovog sveca u snu, kada je, teško bolestan, sanjao da stoji pred prestolom Oca nebeskog i da ga bičuje nekoliko anđela kako bi se odrekao svetovnih studija drevnih naroda i posvetio proučavanju Biblije, nakon svog odlaska iz Antiohije (Sirija).

Sveti Jeronim je sjajno realizovao ovaj projekat.

U poslednjem razdoblju svoga života (405-420. g.) Sveti Jeronim je nakon sedmogodišnjeg prekida nastavio s pisanjem niza komentara, dovršivši i komentare proroka Habakuka, započete 391-392. g.

Komentari svetog Jeronima različite su važnosti jer ih je on smatrao običnim kompilacijama, a njegov je cilj bio da protumači i komentariše učenja koja su prikupili mudri prethodnici davnih vremena.

Jedni od njegovih najboljih komentara odnose se na Novi zavet, ali ima i onih koji se tiču Starog zaveta, među kojima se nalazi – uz Isaiju, Jeremiju i Amosa – i komentar proroka Habakuka.

^{[1] Eusebius Sophronius Hieronymus (340-420 d.Hr.), unul din cei patru părinți ai Bisericii de Apus.}

^{[2] La cererea papei Damasus I, care i-a solicitat revizuirea vechilor traduceri ale Sfintei Scripturi.}

^{[3] Jevsevije Sofronije Jeronim (340-420 n.e.), jedan od četiri oca Zapadne Crkve.}

^{[4] Na zahtev pape Damasa I, koji ga je zamolio da revidira stare prevode Svetog pisma.}